Don’t get smart with me. You don’t have the equipment.

Toata nebunia asta cu romantismul trebuie sa dispara. Aviz celor care nu ma cunosc si totusi au impresia ca stiu totul despre mine: Stiti cum ma numesc? Nu. Ce fel de muzica ascult? Nu. Am iesit in oras? Ne-am distrat? Do you get my sense of humor? Nu. Nu ma cunosti, deci orice lucru romantic pe care-l faci este ridicol si fals. Sunt sigura ca esti un ciumpalac si sansele de a ma intalni cu tine nu sunt slabe, sunt inexistente.

E ca si cum ai administra unui om un placebo: “Nu te iubesc papusa, dar poftim niste romantism care sa te faca sa crezi ca sunt un tip dragut si sensibil si ca te iubesc.”

De asemenea nu vreau sa-ti fiu mama sau terapeut. Daca ai probleme…sunt problemele tale. De ce ai vrea sa amesteci pe cineva pe care abia l-ai intalnit in problemele tale? Rezolva-le ca un adult si nu te plange. Am si eu probleme, unele din ele chiar serioase si totusi nu folosesc timpul nostru impreuna pentru terapie psihologica.

Daca accept sa ma intalnesc cu tine nu inseamna ca vreau sa tin locul fostei tale mari iubiri. Nu o adu in discutie. Nu vreau sa-mi arati o poza cu ea si nu vreau sa aud cat e de minunata in mintea ta.

Nu-ti scuza momentele de tacere stanjenitoare cu banala scuza “nu sunt foarte vorbaret/sociabil”. Nu ma intalnesc cu persoane care nu sunt capabile sa reziste unei conversatii de nivel mediu…unde as putea iesi cu tine ca sa ma distrez sau cum te-as putea prezenta prietenilor?

Fa in asa fel incat sa ne distram la prima intalnire. Distractia e buna, fa o impresie pozitiva, daca tot iesim in oras pe banii tai. (Apropo de prima intalnire, nu du niciodata o fata la film la prima intalnire, ar trebui sa-ti fie evident de ce: n-ai cum sa-i vorbesti).

Nu ma compara cu alte fete. Si nu te abtine sa-mi faci complimente sincere doar pentru ca ai auzit ca daca faci asta imi voi da seama ca ma placi. That’s lame.

Spune-mi pe nume, nu folosi diminutive de genul “papushe”,”iubitzica”,”scumpa”, “zuzica” etc.

Nu-mi spune ca de obicei nu ai succes la fete sau ca fostele tale te acuzau ca le tratezi urat. Imediat dupa ce voi auzi aceste cuvinte un beculet rosu de alarma se va aprinde in creierul meu de femeie si nu-mi voi mai pierde timpul cu tine. De obicei am incredere in gusturile altor femei; daca nu au vrut o a doua sau a treia intalnire cu tine, stiu ele de ce.

Nu intreba “cat de mult ma iubesti?”. Voi rade in hohote, ma voi intoarce si voi pleca rapid, nu inainte de a intreba: “ne cunoastem?”. Adica…ce-ai vrea sa auzi? Te iubesc cam de 30 de lei noi? Sau cam de 20 de kg? Sau cam de 6000 de kilometri? Pentru ca “I like you a lot” spus cu vocea lui Jim Carey in “Dumb and Dumber” clar NU este raspunsul corect. In primul rand ce fel de tip ar pune o astfel de intrebare? Acelasi tip care m-ar intreba “la ce te gandesti?”. Ma gandesc ca daca-mi mai pui o singura intrebare de pussy-head, I’m going to cut your nuts off, so that you can fit the profile. Ce zici de “te iubesc atat de mult incat o sa incerc din rasputeri sa nu fiu a total bitch cand imi pui intrebarile astea si o sa-mi pastrez pentru mine (si pt toti cititorii blogului) parerea proasta despre tine?